Teatrul emergent – o formulă pe cât de polivalentă, pe atât de contrariantă în prezent, o formulă pe cât de bogată, pe atât de limitativă poate. Bucurându-se de o utilizare considerabilă începând cu anii ’60 până azi, când înclina ca echivalență cu ideea de progres sau de evoluție a artelor performative, expresia poate fi privită la o dată mai recentă cu distanțare critică, luând în calcul o mai mulți factori care contribuie la fenomenul de interacțiune, de distanțare, scindare sau repliere a variațiilor spectaculare. Teatrul emergent impune o delimitare pe orizontală: emergent față de ce sau de cine? Față de public, față de formele literaturii dramatice clasice ori față de tehnicile de abordare scenică? A doua nuanță care trebuie adăugată în discuție se relaționează pe verticală, referindu-se la modificarea receptării operei de artă ori la prospecții în privința devenirii teatrului în timp.

Plecând pe urmele acestor direcții, în căutarea întâlnirii dintre opinii, viziuni și interpretări, Facultatea de Teatru a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, Centrul de cercetare „Arta Teatrului – studiu și creație” cu sprijinul Institutului de Cercetări Multidisciplinare în Artă vă invită să transmiteți propuneri de participare la Conferința cu participare internațională intitulată Teatru emergent: distanță, interacțiune și reziliență în artele spectacolului din secolul XXI care se va desfășura în zilele de 18 și 19 martie 2022.

Detalii despre conferință se gasesc aici.