Primul document oficial din România care stabileşte politicile de mediu şi obiectivele naţionale în acest domeniu a fost elaborat în 1992, după ce, cu doar doi ani înainte, a fost înfiinţat Ministerul Mediului; acesta fiind prima instituţie guvernamentală ce avea protecţia mediului ca şi domeniu principal de activitate.
Astfel, putem spune că preocupările la nivel instituţional din România în domeniul ecologiei au început în anul 1990.

Abia în 1996 s-a conturat Strategia Naţională de Protecţia Mediului, aceasta fiind reactualizată în anul 2002.
Această strategie naţională urmăre să stabilească principiile, priorităţile şi obiectivele în ceea ce priveşte protecţia mediului. Astfel s-a stabilit că principiile fundamentale sunt: îmbunătăţirea şi conservarea condiţiilor de viaţă, dezvoltarea durabilă, prevenirea poluării, conservarea biodiversităţii şi a moştenirii cultural-istorice.

Pe baza acetor strategi, în 1999 a fost adoptat Programul Naţional de Aderare la Uniunea Europeană, iar odată cu aderarea la UE strategia naţională de mediu este actualizată anual, urmărindu-se compatibilizarea acesteia cu strategiile similare din restul ţărilor membre UE.

Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile promovează o politică de mediu unitară, coerentă, având ca principale obiective:

• Integrarea cerinţelor de mediu în strategiile sectoriale;
• Conformarea cu acquis-ul comunitar de mediu pentru asigurarea calităţii apei potabile în toate localităţile, epurarea apelor uzate, protejarea populaţiei faţă de efectele nocive ale zgomotului, închiderea depozitelor de deşeuri neconforme, retehnologizarea sistemelor de încălzire centrală şi implicit creşterea eficienţei energetice, promovarea utilizării resurselor regenerabile de energie, reabilitarea ecologică a siturilor afectate de poluare istorică sau de eroziune costieră
• Decuplarea degradării mediului de creşterea economică;
• Ocrotirea biodiversităţii;
• Monitorizarea şi diminuarea riscurilor schimbărilor climatice;
• Managementul riscului şi prevenirea dezastrelor provocate de inundaţii;
• Aplicarea principiului "poluatorul plăteşte";
• Finanţarea proiectelor, inclusiv prin Fondul de Mediu;
• Creşterea conştientizării publicului şi întărirea parteneriatului cu organizaţiile neguvernamentale din domeniu (Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile)

O sinteză a paşilor făcuţi de România în ultimii ani în ceea ce priveşte protecţia mediului, este prezentată de colectivul format din Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Simona Diaconu, Florian Grigore, în lucrarea Evaluarea impactului ecologic şi auditul de mediu, Editura ASE Bucureşti, 2004, pag. 85-86 {sursa)

• Globalizarea fenomenelor de recunoaştere a interdependenţelor dintre mediu şi dezvoltare, completează printr-o analiză detaliată a calităţii principalilor factori de mediu: calitatea atmosferei, calitatea precipitaţiilor atmosferice, starea apelor de suprafaţă şi subterane, starea solurilor, starea pădurilor, gestionarea deşeurilor, situaţia poluării sonore, etc.
• Strategiei Naţionale de Protecţia Mediului i se adaugă în anul 2002 "Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor" ce răspunde unei nevoi presante în acest domeniu. Acest lucru s-a făcut prin transpunerea Directivei Cadru privind deşeurile - nr. 75/442/EEC, preluată în legislaţia română prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată şi completată în 2001 prin Legea 426/2001.
• Odată cu anul 2000 şi cu începerea negocierilor de aderare, politica de mediu se dezvoltă conform strategiei elaborate de Comisia Europeană pentru ţările candidate în cadrul Agendei 2000. Astfel, pentru a alinia politicile naţionale de mediu la standardele şi obiectivele politicii comunitare, ţările candidate trebuie să identifice arii prioritare de acţiune, să stabilească obiective cheie ce trebuie realizate până la data aderării şi să stabilească termene de adoptare, transpunere şi implementare a acquis-ului de mediu. Priorităţile identificate de către Comisie pentru ţările candidate se referă la poluarea aerului, poluarea apei şi gestionarea deşeurilor.