Eco-design

Produsul de design cu cel mai mic impact asupra mediului înconjurător, pentru a cărui producţie, transport, folosinţă şi reciclare se folosesc raţional materiile prime, analiza acestora este făcută pentru toată perioada de viaţă a acelui produs, (Lifecycle Analysis, LCA) incluzând şi nevoile sociale.

Eco-proiectare

Eco-proiectarea constă în integrarea aspectelor de mediu în faza de proiectare, ea determinând majoritatea elementelor cu impact asupra mediului, de la achiziţionarea materiilor prime până la sfârşitul ciclului de viaţă a produsului. Luându-se în considerare că este primul stadiu din lanţul dezvoltării produsului, şi că în general circa 80% din impactul de mediu al produsului se poate determina în faza de proiectare, preîntâmpinarea şi minimizarea acestui impact revine eco-proiectării.

Durabilitatea

Durabilitatea, într-un sens general ca "libertatea" sau "justiţia, este un concept sistemic. Este capacitatea de a menţine un anumit proces cât mai mult timp, sau pe termen nelimitat. În ultimii ani conceptul a fost aplicat în mod specific la mai multe organisme vii şi sisteme. Ca aplicaţie pentru comunitatea umană, durabilitatea a fost exprimată ţinând cont de nevoile actuale, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi, făcând apel la păstrarea aceleiaşi calităţi a vieţi, a biodiversităţii.

Termenul îşi are rădăcinile în ecologie, fiind capacitatea unui ecosistem de a menţine procesele ecologice, a funcţiilor, a biodiversităţii şi a productivităţii în viitor. Pentru a fi durabile, resursele naturale trebuie să fie folosite numai în cantităţi ce pot fi completate natural, regenerate. Nu există dovezi ştiinţifice clare în momentul de faţă (ştiinţa de mediu), care să stabilească limita de viaţă a unui produs într-un mod ecologic. Cât din ceea ce se consumă din resursele naturale poate fi înlocuit în mod natural.

Durabilitatea a devenit un termen complex şi controversat, care este aplicat în multe moduri, toate diferite: la anumite nivele de organizare biologică (de exemplu, zonele umede, prerii, păduri), aşezările umane (de exemplu, oraşe ecologice, eco-municipii, oraşe durabile) şi la activităţile umane, precum şi la diverse discipline (de exemplu: o agricultură durabilă, arhitectură durabilă).
Durabilitatea este legată de multe lucruri şi de mai multe persoane. Ea poate fi simultan o idee, o proprietate a sistemelor de trai, o metodă de fabricaţie, sau un mod de viaţă.

În consecinţă, un efort colectiv de utilizare a resurselor naturale în dezvoltare durabilă este absolut necesar, având în vedere că resursele planetei sunt limitate şi sunt de o deosebită importanţă pentru viitorul umanităţii.

Ciclul de viaţă - criterii (ISO - 2001)

Evaluarea ciclului de viaţă al unui produs va ţine seama de toate caracteristicile ce pot avea impact asupra mediului, luându-se în calcul şi impactul produselor auxiliare din timpul producţiei (de exemplu: emisiile de gaze). Produsul nefiind privit în sine, ci ca parte a unui sistem ce are impact asupra mediului, eliminarea doar a unui factor poluator nu rezolvă problema eliminării deşeurilor poluante.

Principiile design-ului durabil (Design for Sustainability ) DsF